Teatrul absurdului, Cultura Cultura Generala

In contex modern, absurdul inseamna ridicol, nefiresc, hilar, contrar ratiunii si bunului simt. Autorii „teatrului absurdului” erau preocupati de omul dezorientat si singur intr-un univers lipsit de sens.

Dramaturgii preocupati de teatrul absurdului au locuit in special in Franta desi nu toti erau de origine franceza: Samuel Beckett era irlandez; Eugene Ionesco s-a nascut dintr-un tata roman si o mama frantuzoaica; Arthur Adamov era de origine rusa.

Fiecare dintre acesti dramaturgi se considera instrainat si singur, intr-o lume ostila. Punctul lor de vedere era adanc pesimist: umanitatea se lupta in zadar pentru a-si controla destinul, pentru a gasi un scop atat in viata personala cat si in general. Parea ca intreaga actiune era lipsita de orice ratiune si inteles si nu numai ca omenirea era perceputa ca fiind dizarmonica cu ceilalti indivizi si cu mediul inconjurator dar se insinua chiar ca nu ar exista mijloace de comunicare valide intre membrii acesteia.

Ionesco aprecia ca limbajul furniza mijloace prea saracacioase de exprimare deoarece cuvintele desemnau lucruri diferite pentru diferiti oameni. „La Cantatrice Chauve” (Cantareata cheala, 1948) face o expunere stralucita referitoare la absurditatea conditiei umane si nu prezinta nicio cantareata sau vreau alt personaj chel. In piesa personajele stau pe scaune, aparent vorbind unul celuilalt dar, de fapt, repetand acelasi lucru la infinit pana cand totul pare fara niciun inteles.