Pictura in ulei, Cultura Cultura Generala

In general, pictura se realizeaza cu pigmenti, care sunt culori derivate din substante naturale sau artificiale. Pigmentul amestecat cu un praf de baza, poate fi utilizat doar dupa ce a fost amestecat cu o cantitate mai mica sau mai mare de agent de legatura lichid.

Natura acestui agent - apa, ou sau ulei - determina in mare masura efectele pe care pictorul doreste sa le obtina. Vechile tehnici europene includ fresco (de la termenul italian proaspat) si tempera (in italiana insemnand amestec).

Fresca este o pictura murala specializata, care implica utilizarea culorilor bazate pe amestecuri cu apa care se aplica pe tencuiala umeda, imaginea imortalizandu-se pe pereti. Culorile tempera se obtin amestecand pigmentii cu ou.

Primul mare maestru al picturii in ulei a fost Jan Van Eyck, ale carui culori stralucitoare si meticulozitatea detaliilor au devenit emblematice pentru scoala flamanda. Primele picturi in ulei erau adesea realizate pe lemn, dar acestea au fost repede inlocuite cu panza. Panza, o bucata de material textil tesut, era bine fixata de o rama de lemn pentru a face suprafata mai putin absorbanta si pentru a o conserva de contactul direct cu uleiul.

Tehnica utilizata de majoritatea vechilor maestrii a fost de a acoperi panza cu un strat alb, opac, numit grund. Apoi urma aplicarea culorilor in straturi, faza posibila datorita uleiurilor.

Spre deosebire de tempera, uleiurile se usuca mai greu, artistul avand timp pentru a modifica culorile, pentru a schimba subtil tonalitatile si pentru a corecta greselile. Culorile de ulei, spre deosebire de celelalte vopsele, dupa uscare nu deveneau mai intunecate sau mai luminoase.

Diversitatea picturii in ulei a fost confirmata de tehnica impresionista care implica picaturi de culoare care, privite de la distanta, se imbinau. In zilele noastre, tehnologia avansata a produs un competitor de seama prin vopselele acrilice, dar vopselele de ulei raman foarte utilizate.